Ca răspuns la posibilitatea "dialogului" între Crestinismul Ortodox si
diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat mărturiile a
trei crestini ortodocsi, care, pe baza învătăturii ortodoxe de credintă
si a propriei lor experiente, confirmă ceea ce Biserica Ortodoxă a
mărturisit întotdeauna: că ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi
Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfânta
Treime; că dumnezeii păgânilor sunt de fapt idoli; si că experientele pe
care le procură acesti "dumnezei", cu puterile lor, sunt de natură
satanică.
Această învătătură nu se contrazice deloc cu cuvântul Sfântului Apostol
Petru, care spune că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel
ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35).
Sau al Sfântului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, în veacurile
trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor. Desi El nu
S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi
si timpuri roditoare, umplând de hrană, si de bucurie inimile voastre
(Fapte 14,16-17).
Dar cei care trăiesc în robia lui Satan, stăpânitorul lumii acesteia, în
întunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati
de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lăsat-o
tuturor, indiferent de robia în care se află.
Dar pentru crestinul, căruia i s-a dăruit dumnezeiasca descoperire de
sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun
"dialog" în afara credintei sale sfinte.
Să ascultăm deci, cuvântul Apostolului Pavel, care zice: Nu vă înjugati
la jug străin cu cei necredinciosi, căci ce însotire are dreptatea cu
fărădelegea? Sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Si ce învoire
este între Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un
necredincios? Sau ce întelegere este între templul lui Dumnezeu si
idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu.
a zis: "Voi locui în ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor
fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si vă osebiti" ,
zice Domnul (II Cor. 6,14-17).
Chemarea crestinilor este mai curând aceea de a aduce ei lumina
Crestinismului ortodox la popoarele păgâne, asa cum a făcut odinioară si
Sfântul Apostol Petru cu casa temătoare de Dumnezeu a sutasului
Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel să părăsească si ei întunericul
necredintei si să se unească cu turma Bisericii lui Hristos, la care si
ei sunt chemati.
Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt
constienti de adevărul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai
Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se consideră crestini,
nu-si dau seama de diferenta radicală si ireductibilă dintre Crestinism
si toate celelalte religii păgâne. Si chiar cei care îsi dau seama de
această diferentă, nu au discernământul duhovnicesc de a deosebi între
diferitele "experiente spirituale", discernământ despre care se vorbeste
în scrierile ortodoxe patristice si în Vietile Sfintilor - numit acolo
"dreaptă socoteală" -, pe care Sfânta Biserică Ortodoxă l-a avut si îl
are de aproape 2000 de ani.
In absenta acestei constiinte si a acestui discernământ, prezenta din ce
în ce mai intensificată a religiilor orientale în mijlocul maselor
occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamănă confuzie si
în mintile multora ce îsi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este
izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi călugăr catolic -
în urmă cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult înainte de
inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfârsit
zilele, proclamând egalitatea dintre experientele crestine si cele ale
budismului Zen si ale altor religii păgâne.
Ceva "a pătruns în atmosferă" cam în ultimii douăzeci de ani, care a
erodat si ultimile rămăsite ale unei mentalităti crestine sănătoase,
rămase în Bisericile Protestantă si Catolică. Acest ceva atacă acum si
adevărata Biserică, adică Sfânta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile
necrestine" este mai curând rezultatul decât cauza aparitiei acestui nou
"duh".
În capitolul ce urmează vom examina câteva din aceste miscări religioase
orientale care au avut o influentă covârsitoare asupra Vestului prin
anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra încercărilor de dezvoltare a
unui sincretism între crestinism si religiile orientale care s-a
manifestat mai ales în zona "experientelor spirituale".
În cadrul acestor încercări s-a mers până la îndrăzneala de a afirma că
traditiile filocalice ale Ortodoxiei îsi au, de fapt, originea în
Extremul Orient si că de acolo ne vine si rugăciunea lui Iisus si
contemplatia mistică ortodoxă!
După ce vom fi lămurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea să
arătăm clar ce diferentă, ca de la cer 'la pământ, există între
"experientele spirituale" crestine si cele necrestine, cât si extremul
pericol care se ascunde în filosofia religioasă, care stă la baza
acestui sincretism mincinos.
Oricine întelege natura înselăciunii diavolesti sau a falsei experiente
duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre "Înselăciunea diavolească")
si va identifica în descrierea acestei mostre de "Yoga crestină" tocmai
trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceste,
fie în directia religiilor păgâne, fie în cea a experientelor "crestine"
sectare. În amândouă aceste directii avem de-a face cu aceeasi
"deschidere" si cu aceeasi dorintă de a fi "cuprins" sau "apucat" de un
"duh"; aceeasi căutare, nu de Dumnezeu, ci de "consolări spirituale",
aceeasi auto-intoxicare care este luată drept "stare de gratie"; aceeasi
usurintă de necrezut cu care oricine devine deodată "contemplativ" si
"mistic"; aceleasi "revelatii mistice" si stări pseudo-spirituale.
Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în
această stare aparte de înselăciune diavolească. Însă autorul acestei
asa-zise "Yoga crestină", fiind călugăr benedictin, mai adaugă niste
"meditatii" speciale, atât de grăitoare pentru duhul "misticii" romano
catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme
crestin al tuturor fanteziilor.
Astfel, în urma meditatiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el
începe "să vadă" Pruncul în bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva.
Idei, imagini, asociatii de idei:
Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, - din nou Lumină - se perindă
unele după altele si trec pe lângă mine... Toate aceste piese dintr-un
joc magic de cuburi puse la un loc îmi naste în minte o idee... o
viziune tăcută a întregului mister al Nasterii lui Hristos".
Continuarea o veti gasi la adresa urmatoare,si ar fi bine de citit
pentru a se vedea adevarul despre aceste secte ce intuneca mintea cu asa
zisa lor "iluminare"
SURSA http://www.sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului6.htm