Iacov pleaca in Canaan.
1. A auzit insa Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau:
“Iacov a luat toate cate avea tatal nostru si din ale tatalui nostru
si-a facut toata bogatia aceasta”.
2. Si cautand Iacov la fata lui Laban, iata nu mai era fata de el ca mai inainte.
3. Atunci Domnul a zis catre Iacov: “Intoarce-te in tara parintilor tai, in patria ta, si Eu voi fi cu tine!”
4. Trimitand, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la camp, unde erau turmele,
5. Si le-a zis: “Vad eu ca fata tatalui vostru nu mai e fata de mine, ca mai inainte; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine.
6. Voi insiva stiti ca am slujit pe tatal vostru cu toata inima;
7. Iar tatal vostru m-a inselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu insa nu i-a ingaduit sa-mi faca rau.
8. Cand zicea el: Cele pestrite sa fie simbria ta, toate oile fatau miei
pestriti; iar cand zicea el: Cele negre sa-ti fie de simbrie, atunci
toate oile fatau miei negri.
9. Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatal vostru si mi le-a dat mie.
10. Iata o data, pe vremea cand intrau in calduri oile, mi-am ridicat
ochii si am vazut in vis; si iata ca tapii si berbecii, care sareau pe
capre si pe oi, erau albi, vargati si baltati.
11. Iar ingerul Domnului mi-a zis in vis: “Iacove!” Si eu am raspuns: “Ce este?”
12. Zis-a el: “Ridica-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care
sar pe capre si pe oi, sunt vargati, pestriti si baltati, caci am vazut
toate cate ti-a facut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat
untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Scoala deci acum,
iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi
fi cu tine”.
14. Atunci Lia si Rahila i-au raspuns si au zis: “Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru?
15. Oare n-am fost noi socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vandut si a mancat banii nostri?
16. De aceea, toata averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatal nostru
este a noastra si a copiilor nostri. Fa dar acum toate cate ti-a zis
Domnul!”
17. Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe camile,
18. A strans toate turmele sale si toata bogatia sa, pe care o agonisise
in Mesopotamia, si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac, tatal sau, in
tara Canaanului.
19. Iar Laban, ducandu-se sa-si tunda oile, Rahila a furat idolii tatalui sau.
20. Deci Iacov a inselat pe Laban Arameul, caci nu l-a vestit ca pleaca,
21. Ci a fugit cu toate cate avea si, trecand Eufratul, s-a indreptat spre Muntele Galaadului.
22. Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, ca Iacov a fugit.
23. Atunci, luand Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat
dupa el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului.
24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea in vis si i-a zis:
“Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau”.
25. Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov insa isi asezase cortul sau pe
munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale.
26. Atunci a zis Laban catre Iacov: “Ce ai facut? Pentru ce mi-ai furat
inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia?
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai inselat, in loc sa ma
instiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cantari
din timpane si din harfa?
28. Ba nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fara de minte.
29. Si acum mana mea cea puternica ar putea sa-ti faca rau. Dar
Dumnezeul tatalui tau mi-a vorbit ieri si mi-a zis: “Fereste-te, nu
cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau!”
30. Sa zicem ca ai plecat, pentru ca cu mare aprindere doreai casa tatalui tau. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”
31. Atunci raspunzand Iacov, a zis catre Laban: “M-am temut, caci
ziceam: Nu cumva sa-ti iei fetele de la mine si toate ale mele.
32. Dar la cine vei gasi idolii tai, acela nu va mai trai. Cauta de fata
cu rudele noastre si ia tot ce vei gasi al tau la mine!” Iacov insa nu
stia ca Rahila, femeia sa, ii furase.
33. A intrat atunci Laban in cortul lui Iacov, si in cortul Liei, si in
cortul celor doua roabe, si a cautat si n-a gasit nimic; apoi, iesind
din cortul Liei, a intrat si in cortul Rahilei.
34. Rahila insa luase idolii si-i pusese sub samarul camilei si sedea
deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a gasit
nimic.
35. Iar ea a zis catre tatal sau: “Sa nu se manie domnul meu ca nu ma
pot scula inaintea ta, pentru ca tocmai acum am necazul obisnuit al
femeilor”. Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a gasit idolii.
36. Atunci s-a maniat Iacov si s-a plans impotriva lui Laban. Si
incepand a grai, Iacov a zis lui Laban: “Care-i vina mea si care-i
pacatul meu, de te inversunezi impotriva mea?
37. Daca ai rascolit toate lucrurile din casa mea, gasit-ai, oare, ceva
din ale casei tale? Arata aici inaintea rudeniilor tale si inaintea
rudeniilor mele, ca sa ne judece ele pe amandoi!
38. Iata, douazeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepadat; berbecii oilor tale nu ti i-am mancat,
39. Vite sfasiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea.
Din mana mea ai cerut ceea ce se furase in timpul zilei si in vremea
noptii.
40. Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei.
41. Asa mi-au fost cei douazeci de ani in casa ta. ti-am slujit
paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru vitele
tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatalui meu, Dumnezeul lui Avraam
si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si
munca mainilor mele le-a vazut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri
pentru mine”.
43. Raspuns-a Laban si a zis catre Iacov: “Aceste fete sunt fetele mele,
acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate
cate le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu
sa fac astazi ceva impotriva lor, sau impotriva copiilor, pe care i-au
nascut ele?
44. Haidem dar acum sa facem amandoi, eu si tu, legamant, care sa fie
marturie intre mine si tine!” Iar Iacov i-a zis: “Iata, nu e nimeni cu
noi; dar sa stii ca Dumnezeu este martor intre mine si tine”.
45. Si a luat Iacov o piatra si a pus-o stalp.
46. Apoi a zis Iacov catre fratii sai: “Adunati pietre!” Si au adunat
pietre si au facut o movila; si au mancat si au baut acolo pe movila.
Apoi a zis Laban catre dansul: “Movila aceasta este astazi marturie
intre mine si intre tine”.
47. Si Laban a numit-o in limba sa: Iegar-Sahaduta, adica movila
marturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, insa pe limba sa si i-a zis:
Galaad.
48. Apoi Laban a zis iarasi catre Iacov: “Iata, movila aceasta si semnul
ce am pus astazi sunt marturia legamantului dintre mine si tine”. De
aceea i s-a pus si numele Galaad, adica movila marturiei.
49. Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adica veghere, pentru ca Laban a zis:
“Sa vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, dupa ce ne vom desparti unul
de altul.
50. De te vei purta rau cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte
femei, afara de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care sa vada, ci
ia aminte ca intre mine si intre tine e martor Dumnezeu!”
51. Si iarasi a zis Laban catre Iacov: “Iata movila aceasta si stalpul,
pe care l-am pus intre amandoi, este marturie intre mine si tine.
52. Ca nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la aceasta movila, cu gand rau.
53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul parintilor
lor sa fie judecator intre noi!” Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se
temea Isaac, tatal sau.
54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele
sale sa manance paine. Si au mancat paine si s-au veselit in munte.
55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineata si a sarutat pe
nepotii sai si pe fetele sale si i-a binecuvantat. Apoi Laban a pornit
sa se intoarca la locul sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu