Lacuste si intuneric in pamantul Egiptului.
1. Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: “Intra la Faraon,
ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe
rand aceste semne ale Mele;
2. Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri
cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul,
si ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!”
3. Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: “Asa graieste
Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea
Mea? Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca!
4. Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale;
5. Si vor acoperi ele fata pamantului, incat pamantul nu se va putea
vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de
grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele
in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii
parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi”.
Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon.
7. Atunci dregatorii lui Faraon au zis catre acesta: “Oare mult are sa
ne chinuiasca omul acesta? Da drumul oamenilor acestora, ca sa faca
slujba Dumnezeului lor! Sau vrei sa vezi Egiptul pierind?”
8. Si ei au intors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis
catre ei: “Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru! Dar
cine sunt cei care trebuie sa mearga?”
9. Raspuns-a Moise: “Vom merge cu cei tineri si cu cei batrani ai
nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii
nostri, caci e sarbatoarea Domnului Dumnezeului nostru”.
10. Faraon insa le-a zis: “Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata sa va
dau drumul. Dar la ce sa va duceti cu copiii? Se vede ca aveti gand rau.
11. Nu! Duceti-va numai barbatii si faceti slujba Domnului, cum ati cerut!” Si au fost dati afara de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intinde-ti mana ta asupra
pamantului Egiptului si vor navali lacustele asupra pamantului Egiptului
si vor manca toata iarba pamantului, toate roadele pomilor si tot ce a
ramas nestricat de grindina”.
13. Deci si-a ridicat Moise toiagul sau asupra pamantului Egiptului si a
adus Domnul asupra pamantului acestuia vant de la rasarit toata ziua
aceea si toata noaptea si, cand s-a facut ziua, vantul de la rasarit a
adus lacuste.
14. Si au navalit ele in tot pamantul Egiptului, s-au asezat in toate
tinuturile Egiptului multime multa; asemenea lacuste n-au mai fost si nu
vor mai fi.
15. Si au acoperit ele toata tara, cat nu se mai vedea pamantul; si au
mancat toata iarba pamantului si toate roadele pomilor, care nu fusesera
stricate de grindina; si n-a ramas nici un fir de verdeata, nici in
arbori, nici in iarba campului in tot pamantul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat in graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis:
“Gresit-am inaintea Domnului Dumnezeului vostru si inaintea voastra!
17. Iertati-mi acum inca o data greseala mea si va rugati Domnului
Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta!”
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus
lacustele si le-a aruncat in Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta in
tot pamantul Egiptului.
20. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intinde mana ta spre cer si se va
face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana”.
22. Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei
zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “Duceti-va
si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, dar sa ramana aici vitele
voastre marunte si mari, iar copiii sa mearga cu voi”.
25. Moise insa a zis: “Ba nu, ci da-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem sa aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un
picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului
Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa
aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru”.
27. Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul,
28. Ci a zis Faraon catre Moise: “Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu
te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei
muri”.
29. Raspuns-a Moise: “Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu