Mana.
1. Plecand apoi din Elim, a venit toata obstea fiilor lui Israel in
pustia Sin, care este intre Elim si intre Sinai, in ziua a
cincisprezecea a lunii a doua, dupa iesirea din Egipt.
2. In pustia aceasta toata obstea fiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si Aaron.
3. Si au zis catre ei fiii lui Israel: “Mai bine muream batuti de Domnul
in pamantul Egiptului, cand sedeam imprejurul caldarilor cu carne si
mancam paine de ne saturam! Dar voi ne-ati adus in pustia aceasta, ca
toata obstea aceasta sa moara de foame”.
4. Domnul insa a zis catre Moise: “Iata Eu le voi ploua paine din cer.
Sa iasa dar poporul si sa adune in fiecare zi cat trebuie pentru o zi,
ca sa-l incerc daca va umbla sau nu dupa legea Mea.
5. Iar in ziua a sasea sa adune de doua ori mai mult decat adunau in celelalte zile, pentru o zi”.
6. Atunci au zis Moise si Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel:
“Diseara veti cunoaste ca Domnul v-a scos din pamantul Egiptului.
7. Si dimineata veti vedea slava Domnului, ca El a auzit cartirea
voastra impotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cartiti impotriva
noastra?”
8. Si a mai zis Moise: “Cand Domnul va va da diseara carne sa mancati si
dimineata paine sa va saturati, din aceea veri afla ca a auzit Domnul
cartirea ce ati ridicat asupra Lui. Caci noi ce suntem? Cartirea voastra
nu este impotriva noastra, ci impotriva lui Dumnezeu”.
9. Apoi a zis Moise catre Aaron: “Spune la toata adunarea fiilor lui
Israel: Apropiati-va inaintea lui Dumnezeu, ca a auzit cartirea
voastra!”
10. Iar cand vorbea Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel, au
cautat ei spre pustie si iata slava Domnului s-a aratat in nor.
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
12. “Am auzit cartirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseara carne
veti manca, iar dimineata va veti satura de paine si veti cunoaste ca
Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”.
13. Iar, daca s-a facut seara, au venit prepelite si au acoperit tabara,
iar dimineata, dupa ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14. Iata, se afla pe fata pustiei ceva marunt, ca niste graunte, si albicios, ca grindina pe pamant.
15. Si vazand fiii lui Israel, au zis unii catre altii: “Ce e asta?” Ca
nu stiau ce e. Iar Moise le-a zis: “Aceasta e painea pe care v-o da
Dumnezeu sa o mancati.
16. Iata ce a poruncit Domnul: Adunati fiecare cat sa va ajunga de
mancat; cate un omer de om, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare
cati are in cort, atatea omere sa adune!”
17. Si au facut asa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, altii mai putin;
18. Dar masurand cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit,
nici celui ce adunase putin n-a lipsit, ci fiecare, cat era deajuns la
cei ce erau cu sine, atat a adunat.
19. Zis-a iarasi Moise catre ei: “Nimeni sa nu lase din aceasta pe a doua zi”.
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lasat din aceasta pe a
doua zi; dar a facut viermi si s-a stricat. Si s-a maniat pe ei Moise.
21. Fiecare aduna mana dimineata cat ii trebuia pentru mancat in ziua
aceea, caci, daca se infierbanta soarele, ceea ce ramanea se topea.
22. Iar in ziua a sasea adunara de doua ori mai multa: cate doua omere
de fiecare. Si au venit toate capeteniile adunarii sa-l instiinteze pe
Moise.
23. Iar Moise le-a zis: “Iata ce a zis Domnul: Maine e odihna, odihna
cea sfanta in cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie
fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane, pastrati pe a doua zi!”
24. Si au lasat din acestea pana dimineata, dupa cum le poruncise Moise, si nu s-au stricat nici n-au facut viermi.
25. Apoi a zis Moise: “Mancati aceasta astazi, ca astazi este odihna in
cinstea Domnului si nu veti gasi de aceasta astazi pe camp.
26. Sase zile sa adunati, iar ziua a saptea este zi de odihna si nu veti afla din ea in aceasta zi”.
27. Dar unii din popor au iesit sa adune si in ziua a saptea si n-au gasit.
28. Atunci Domnul a zis catre Moise: “Pana cand nu veti voi sa ascultati de poruncile Mele si de invataturile Mele?
29. Vedeti ca Domnul v-a dat ziua aceasta de odihna si de aceea va da El
in ziua a sasea si paine pentru doua zile; ramaneti fiecare in casele
voastre si nimeni sa nu iasa de la locul sau in ziua a saptea”.
30. Si s-a odihnit poporul in ziua a saptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele mana si aceasta era alba, ca samanta de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32. Dupa aceea Moise a zis: “Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana
un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea
cu care v-am hranit Eu in pustie, dupa ce v-am scos din tara
Egiptului”.
33. Iar catre Aaron a zis Moise: “Ia un vas de aur si toarna in el un
omer plin cu mana si pune-l inaintea Domnului, ca sa se pastreze in
viitor pentru urmasii vostri!”
34. Si l-a pus Aaron inaintea chivotului marturiei, ca sa se pastreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana ce au
ajuns in tara locuita; pana ce au ajuns in hotarele pamantului Canaan au
mancat mana.
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu