Sfintirea celor intai-nascuti.
1. In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis:
2. “Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai
la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu!”
3. Iar Moise a zis catre popor: “Sa va aduceti aminte de ziua aceasta,
in care ati iesit din pamantul Egiptului, din casa robiei, caci cu mana
tare v-a scos Domnul de acolo si sa nu mancati dospit;
4. Ca astazi iesiti voi, in luna Aviv.
5. Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaaneilor, a
Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a
Ferezeilor, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa-ti dea tara unde
curge miere si lapte, sa faci slujba aceasta in aceasta luna.
6. Sapte zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului:
7. Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici aluat dospit in toate hotarele tale.
8. In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea sunt pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt.
9. Sa fie acestea ca un semn pe mana ta si aducere aminte inaintea
ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie in gura ta, caci cu mana
tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata.
11. Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie,
12. Atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la
oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se
va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea, sa-l inchini
Domnului.
13. Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de
nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot
intai-nascutul din oameni in neamul tau.
14. Cand insa te va intreba dupa aceea fiul tau si va zice: Ce inseamna
aceasta?, sa-i spui: Cu mana puternica ne-a scos Domnul din pamantul
Egiptului, din casa robiei.
15. Ca atunci cand se indaratnicea Faraon sa ne dea drumul, Domnul a
omorat pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la
intai-nascutul oamenilor pana la intai-nascutul dobitoacelor. De aceea
jertfesc eu Domnului pe tot intai-nascutul de parte barbateasca si pe
tot intai-nascutul din fiii mei il rascumpar.
16. Sa fie dar aceasta ca un semn la mana ta si ca o tablita deasupra
ochilor tai, caci cu mana tare ne-a scos Domnul din Egipt!”
17. Iar dupa ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe
calea cea catre pamantul Filistenilor, care era mai scurta; caci a zis
Dumnezeu: “Nu cumva poporul, vazand razboi, sa-i para rau si sa se
intoarca in Egipt”.
18. Ci a dus Dumnezeu poporul imprejur, pe calea pustiului, catre Marea
Rosie. Si fiii lui Israel au iesit in buna randuiala din pamantul
Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; caci Iosif legase pe
fiii lui Israel cu juramant, zicand: “Are sa va cerceteze Dumnezeu si
atunci sa luati cu voi si oasele mele de aici!”
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot si si-au asezat tabara la Etam, la capatul pustiului.
21. Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stalp de nor, aratandu-le
calea, iar noaptea in stalp de foc, luminandu-le, ca sa poata merge si
ziua si noaptea.
22. Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea dinaintea poporului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu